melinus

Prin lumină se păşeşte desculţ fiindcă acolo afli un altfel de praf, pe care'l poţi răni cu umbra degetelor, or' cu al gleznei tumult, poate doar genunchiul să păstreze aroma razelor de ambră Scriam cândva într'un altfel de grai care nu a existat... cum să existe? un dialect al luminii cernute'n seninul venelor făurit din slove ce se destrămau între'nchipuire şi rostire prefăcându'se în mine Dar ce folos, eu am uitat să fiu... să scriu... să fiu şi cuvintele mele au silabe care nu se mai destramă î